Ioannou tou Damaskenou Ekdosis tes orthodoxou pisteos. Tou autou peri ton en pistei kekoimemenon. - [En Iasio tes Moldavias] : [ek tes Typographias tou agiou Taphou], [1715]. - [3] f., 253 p., [18] f. ; in 4° (21 cm). - Legătură de piele, cu ornamente aurite şi icoana Răstignirii pe coperta anterioară. Exemplar incomplet (lipsă fila de titlu şi ultima filă cu erata). Tipar negru, 28 r. pe pagină. Frontispicii, iniţiale ornate. La sfârşit, un index pe materii. - Pe versoul coperţii anterioare, două semnături: „Radu Văc[ărescu]” şi „Grigore (şi Grigoraşco) Băleanu vt[ori] logofăt” (probabil neautentică). Pe fila 1r însemnare de proprietate în greceşte a lui Scarlat Sturdza, iar pe verso însemnarea: „Aprilie 10 d[ni] leat 1753 în Sîmbăta cea mare a învierii domnului şi mântuitorului nostru Iisus Hristos, la un ceas din zi, mi-au dăruit pe fii-mieu Ştefan, pe care mi l-au botezat dumnealui preaiubitul şi al mieu mai mare frate nenea Ştefan Văc[ărescu] vel logofăt pentru care, păzeşte-mi-l maică precistă şi mi-l creşti, că altă nădejde nu am, făr de cît la mila fiinţii tale”. Pe versoul coperţii anterioare însemnarea: „S-au întâmplat moartea măriei sale lui Grigorie V[oe]vod în luna lui av[gust] în 23 de zile duminecă au răposat şi marţi l-au îngropat la mănăstirea mări[ei] sale la sfin[tul] Pantiliimon şi am însemnat, pentru ca să s[ă] ştie. Av[gust] 26 d[ni] let 1752. Şi am scris eu Gheorghie sluga d[umnealui] Radu Văcărescul biv vel stol[nic] fiind şi dum[nealui] într-acea vreme ispravnic Ialomiţii şi să se crează”. Tot aici, în greceşte: „Trei cărţi de ale mele turceşti le-am dat boerului ban Negel. 1766 ianuarie 30. Scarlat Sturdza.” Provine de la Anticariat Bucureşti. - Citată în: BRV, vol. 1, nr. 174, p. 501; Brunet, vol. 3, p. 541; Legrand XVIII, v. 1, nr. 98, p. 122; Bodinger, vol. 3, nr. 53, p. 45-46. - Volumul cuprinde două dintre scrierile Sf. Ioan Damaschin, considerat ultimul dintre Sfinţii Părinţi. „Ekdosis tes orthodoxou pisteos” („Arătarea credinţei ortodoxe”), cunoscută mai ales sub numele de „Dogmatica”, face parte din trilogia „Izvorul cunoaşterii”, care mai cuprindea „Capitole filosofice (Logica)” şi „Despre erezii”. Text de referinţă pentru înţelegerea dogmei creştine, „Dogmatica” reprezintă o sinteză a întregii tradiţii din primele secole creştine, deschizând calea marilor sinteze teologice atât în Orient, cât şi în Occident. Scrisă în anii 730/740, opera a cunoscut o largă circulaţie, fiind tradusă la scurt timp după apariţie. Cea de-a doua lucrare cuprinsă în volum - „Peri ton en pistei kekoimemenon” („Despre cei în credinţă adormiţi”) - este una dintre omiliile lui Damaschin, de asemenea cu conţinut dogmatic.