D. Iun. Iuvenalis et Auli Persii Flacci Satyræ, cum annotat. Th. Farnabii. – Amstelædami [Amsterdam] : Typis Ioannis Blaeu, sumptibus Societatis, 1650. – 189 p., [1] f. ; in 12° (14 cm). – Legată cu altă lucrare: „M. Valerii Martialis Epigrammata, cum notis Th. Farnabii”. – Legată în pergament verde cu ornamente aurite, tranşă aurită. Lipsă învelitoare pe cotor. Prezintă halouri. Pagina de titlu gravată. Pagină de titlu separată, cu vinietă, pentru „Aulii Persii Flacci Satyrae Sex.”, datată 1650; marcă tipografică cu deviza: „Indefessus agendo”. – Pe versoul coperţii anterioare şi pe versoul filei de gardă semnătura: „Samuel Kovacs. 1849”. Pe a doua filă de gardă însemnarea: „Ex gratuita obligatione M. Comitis Samuelis de Bethlen. Successit in possesionem Comitis Gregorii de Bethlen. Cujus symbolum: Spes mea prima Deus, spes altera fidus amicus”. Pe versoul aceleiaşi file un alt citat din Marţial, sub care este semnătura „Aahen: 1841. Angol Kölsö”. Provine de la Anticariat Iaşi. – Citată în: Brunet, vol. 3, col. 631; Bodinger, vol. 2, p. 131, nr. 290; ICCU; JISC; SWB; KBN. – Juvenalis scrie poemele satirice prin anii 100-101. Saturae/Satyrae (16 poeme) sunt publicate, în 5 cărţi, în 1535. Opera lui Persius a devenit cunoscută după moartea sa. S-au păstrat şase satire integrale, împotriva oamenilor de litere, împotriva superstiţiilor, împotriva leneviei, împotriva nobililor, împotriva zgârceniei, despre libertate. Satirele lui au devenit foarte populare în Evul Mediu. Scopul urmărit de Persius, de a face din satiră un gen major, va fi atins de Juvenalis, satirele acestuia fiind recunoscute de critica literară drept cele mai reprezentative ilustrări din sec. 1 ale genului. Ediţie întocmită de cărturarul englez Thomas Farnaby, care mai adnotase şi lucrări de Martialis, Persius, Vergilius, Seneca, Ovidius.