Autorul prezintă orientarea Academiei Mihăilene către ştiinţele teoretice şi aplicate, imprimată de spiritul ştiinţific al lui Gheorghe Asachi - absolvent şi al unui curs de arhitectură -, al medicului Iacob Cihac, inginerului Ion Ghica, geologului Grigore Cobălcescu, chimistului Petru Poni, conducători sau profesori ai instituţiei. Apreciind în mod elogios contribuţia lor, autorul consideră că fără studiul ştiinţelor, ascensiunea unei naţiuni nu este posibilă.