Autorul tratează tema potrivit căreia termenii greceşti care desemnează emoţiile corespund mai mult sau mai puţin cu cei actuali. El discută despre două emoţii pe care Aristotel le analizează în tratatul său despre retorică. Cele două sunt traduse în mod obişnuit ca „invidie” (termenul grecesc „nemesan”) şi „râvnă” (termenul grecesc „zelos”), autorul susţinând că nu se traduc perfect în vocabularul nostru emoţional modern.