Psaltirea fericitului proroc şi împărat David, cu molitve la toate Catismele şi cu Cântările lui Moysii, cu Pashalie şi cu alŭ doilea Paraclisŭ alŭ preacistii
Author
Gavriil Callimachi, mitropolit al Moldovei (1710-1786), patron
Ghica, Grigore Alexandru, domn al Moldovei (1804-1857), patron
Evloghie, monah, tipograf
Grigorie Tipograful, gravor
Issue Date
1766Description
Psaltirea fericitului proroc şi împărat David, cu molitve la toate Catismele şi cu Cântările lui Moysii, cu Pashalie şi cu alŭ doilea Paraclisŭ alŭ preacistii, care acumŭ s-au typăritŭ întru acestaşi chip. În zilele prea luminatului şi prea învăţatului Domnului nostru Io Grigorie Alexandru Ghica Voevodŭ, întru întâia Domnie a Mării sale. Cu blagoslovenia prea osfinţitului mitropolit alŭ Moldovii, kyriŭ kyrŭ Gavriilŭ. Întru a sfintii sale Typografie. Şi s-au typăritŭ de Grigorie Stanoviciŭ Typografŭ. - În Iaşŭ : în Sfânta Mitropolie, la anii de la Adam 7274 [1766] . - [4] f., 513 p., [3] f. ; in 4° (20 cm). - La sfârşit, o notă tipărită despre alte responsabilităţi (Evloghie Monahul, diortisitor şi tâlcuitor; Damaschin Diaconul şi Ilie tipograful au aşezat slovele). - Legată în piele, cotor cu 5 nervuri profilate, titlul inscripţionat pe cotor, tranşă roşie. Copertele desprinse de corpul cărţii. Tipar roşu şi negru, titlul încadrat în chenar, 18 r. pe pagină, cu caractere de două mărimi, iniţiale ornate, frontispicii. La acest exemplar, pe verso filei de titlu, în loc de stema Moldovei e o gravură reprezentând pe Sf. Gheorghe călare. După instrucţiunile pentru citirea Psaltirei, urmează o gravură reprezentând pe regele David cu harpa, executată de Grigorie Tipograful. - Citată în: BRV, vol. 2, p. 171, nr. 347; Bodinger, vol. 3, nr. 141. - Psaltirea este o carte a Vechiului Testament care cuprinde rugăciunile atribuite regelui David, scrise sub forma unor psalmi (150 de psalmi). Alături de Evanghelii şi Apostol, Psaltirea este cartea de cult cel mai des folosită în rânduiala bisericească. Prototipul Psaltirii este considerat ediţia tipărită la Târgovişte, de Antim Ivireanul, în 1710. Răspândirea Psaltirii lui Antim a beneficiat de faptul că în cartea tipărită intra acum o limbă vorbită de popor şi modelată de mediul ecleziastic. La aceasta a contribuit şi oficializarea, din acelaşi an 1710, a slujirii în româneşte. Odată impusă de cultul bisericesc, Psaltirea lui Antim este preluată de toate ediţiile următoare.
Appears in Collections
- Carte veche românească [263]