Al. Donici. – Jași : Librăria Frații Șaraga, [s.a.]. – 1 fotografie : sepia ; 9,9x6,1 (8,8x5,4) cm. – Reproducere. – Hârtie foto mată lipită pe carton, cu chenar roșu; format carte-de-visite. – Sub imagine este tipărit: „Al. Donici., No. 175”. Pe verso, ex-libris ștampilă: „Librărie, Frații Șaraga, Jași. – Portret bust în vignetă. Desen după fotografie. – Alecu / Alexandru Donici (1806-1866), fabulist şi traducător român. Considerat de contemporani unul dintre cei mai de seamă literați, numit, de către Mihai Eminescu, „cuib de-nțelepciune”. Născut în Orhei (Basarabia), în familia clucerului Dimitrie Donici și al Elenei, născută Lambrino, nepot al renumitului „pravilist” Andronache Donici. Își face studiile la un pension din Petersburg, unde se familiarizeaza cu literatura rusă. Tot aici absolvă și școala de cadeți. În 1835 vine la Iaşi şi intră în magistratură, iar în 1841 se stabileşte la Piatra Neamţ. Membru al Divanului Obştesc. Membru în comitetul de conducere al Teatrului Naţional din Iaşi (1855). Devenit în timp, mare exponent pentru fabula românească, Alecu Donici a debutat cu traduceri din Pușkin și Ivan Andreievici Krâlov, fiind menționat în 1835 drept traducător în revista moscovită „Teleskop”. Colaborează cu Constantin Negruzzi, efectuând traduceri ale unor opere precum „Satire și alte poetice compuneri” de Antioh Cantemir, poemul lui Pușkin „Țiganii” (scris de poetul rus după vizitarea Basarabiei), „Torentele și oamenii” de Mihail Lermontov, „Tunsul” de Aleksandr Veltman și alte creații ale clasicilor literaturii universale, preponderent ruse. În anii 1840 și 1842 editează, în două ediții succesive, volumul „Fabule”, conținând opere proprii și traduceri din patrimoniul fabulistic universal. - Face parte din colecţia de fotografii reunite sub numele „Personalitati ale istoriei şi culturii române şi universale”.